Riduri prăpăstioase de Cuvinte,
ne poartă prin canioane adânci,
de Înțelesuri,
ce vor să spargă în zadar,
porțile Trecutului,
care ne țin ascunse,
secretele Iubirii,
ce este astfel șantajată,
să nu ne mai acorde,
Vreodată,
șansa de a o regăsi,
pe străzile fără adrese,
ale Viselor,
ce ni se pierd disperate,
pe sub arcadele întunecate,
ale Non-Sensurilor Existenței,
în spatele cărora,
se află Domeniile Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.