Valuri de Riduri,
se lovesc zgomotos,
de Zâmbetele descompuse,
ale Tăcerii Cuvintelor,
tot mai reci și abătute,
strivite de Seceta Sensurilor,
ce par a nu mai fi plouate,
cu Amănunte,
de mai bine,
de o Eternitate de Clipă,
în care vroiam să ne ascundem,
Nemurirea,
pentru a nu ne fi furată,
de Timpul,
tot mai indiferent,
al Uitării.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.