Orbit de strălucirea Singurătății,
nu mai știam încotro să alerg,
de mine însămi,
atunci când au început,
să-mi înghețe palmele Cuvintelor,
ale căror mănuși le uitasem,
pe treptele Gândurilor tale,
atât de alunecoase,
încât am căzut,
atunci când am încercat,
să le urc,
ca să ajung,
la porțile zăbrelite ale Destinului,
unde mai cred și acum,
că poate,
te-aș fi găsit pe tine,
Iubire.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.