Ce-a mai înaltă treaptă,
în Ierarhia acestei Lumi,
este cea de Paiață,
a Iluziilor Vieții și Morții,
care se folosesc de sforile,
Non-Sensurilor Existenței,
pentru a ne face să dansăm,
pe scena roasă,
de Vremurile flămânde,
după Deșertăciune,
ale Teatrului de Păpuși,
devenit propria noastră Lume,
clădită de un Dumnezeu,
Păpușar,
care se va răzbuna crunt,
pe cei care nu suportă,
Piesa de Teatru Absurd,
pusă în scenă,
de Moartea căreia i-a dat Viață,
anume pentru noi,
și Păcatele noastre Originare,
fără de care n-avea cum să-și etaleze Puterea,
prin Catedralele pline de Durere și Alienare.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.