Orizonturi prefăcute,
se sting în brațele Trecutului,
ce pare a ne fi uitat,
îmbrățișarea Timpului,
pe care am alungat-o,
la masa Întâlnirii,
care ne-a hrănit Zbuciumul Sufletelor,
cu Nemurirea,
Sângelui unor Zori,
pe care începusem să-i respirăm,
neștiind nimic de Ziua Lacrimilor,
unor Clipe,
care ne vor ploua,
cu ruguri aprinse de rouă,
în adâncurile,
Destinelor,
care le vor stinge,
orice Speranțe,
iar din tăciunii Iluziilor Amintirilor,
Uitarea să-și facă,
plapumă de Dor,
pentru nopțile reci și singure care se vor scurge,
printre Ridurile Deșertăciunii,
care ne-au dat viață.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.