Pierduți,
printre Zâmbetele Ridurilor,
unor Zile fără adăpost,
din Inimile de Vânt ale cărora,
se pare că ne turnăm,
cu disperare,
în cănile de pustiu,
ale Viselor,
întreaga Răzvrătire și Frământare,
a Lumii,
de care ne îmbătăm,
până când cădem,
în șanțurile adânci,
ale Remușcărilor,
de a nu reuși,
să ne invităm,
la dansul sălbatic al Destinului,
Iubirea.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.