Palme de nori,
plesnesc seninul Cerului,
unui Adevăr,
la care ne-am închinat,
Simțămintele,
printre atâtea furtuni de Gânduri,
ce-au început într-un final,
să plouă,
cu Regrete și Împotriviri,
peste Lacrimile descompuse,
ale Cuvintelor,
ce nu mai aveau nimic de spus,
atunci când ni le adresa Destinul,
care n-a crezut niciodată în noi,
fără să știm vreodată de ce?,
am căzut atât de adânc,
în uitarea de noi înșine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.