Regrete,
flăcări de rouă uscată,
pe buzele Cuvintelor fără de glas,
topesc Zorii fără de sens,
ai unui Timp,
care nu mai este al nostru,
încă de dinainte,
de a fi Dumnezeul unei Lumi,
care pare a ne fi uitat,
Rugăciunea Inimii,
ce și-a oprit Eternitatea Clipei,
din Privirile în care ne-am pierdut,
Nesfârșirea Iubirii,
transformată într-un lac de sudoare,
al unor Dimineți,
care nu ne vor mai aparține,
Niciodată.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.