Gratii de Nori zebrați,
împart Ochii Cerului Cuvintelor,
în felii de Disperare,
pe care să treacă Pașii Destinelor,
atât de așteptați,
de Corbii negri ai Gândurilor,
ce se ospătează,
cu fiecare Înțeles,
asociindu-l cu o garnitură de Absurd,
numai bun,
să mai scadă tensiunea arterială,
a Iluziilor Vieții și Morții,
atât de îngrijorate de soarta Suferinței,
încât de fiecare dată,
fac tot posibilul ca nu cumva,
aceasta să piardă din vitalitate,
și să rămânem pradă Fericirii,
care le-ar detrona menirea,
de a fi gardienii,
Păcatelor Originare.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.