Să nu-mi spui că Fericirea,
ne va uita vreodată frustrarea,
răsărită în zorii Inimilor,
care nu pot înțelege,
niciodată,
esența Timpului,
care-și șterge sudoarea Clipelor,
peste frunțile Cuvintelor,
Facerii unei Lumi,
numai a noastre,
spălându-le înțelesurile,
până se pierd,
în Prafurile Uitării,
prin care zac,
Iluziile Amintirilor,
care ne hrănesc,
Moartea din noi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin