Răstignit,
pe stropii ploilor de Gânduri,
grele și întunecate,
mă revărs,
prin șanțurile adânci ale Ridurilor,
unui Timp al Nimănui,
de sângele căruia am fost legat,
cu lanțurile Disperării,
de către Destinul Durerii,
pentru a fi Sclavul Rătăcirii,
Iluziilor Vieții și Morții,
pe care sunt obligat,
să le slujesc,
de-a lungul,
întregilor mele,
Non-Sensuri ale Existenței.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.