Unghii descărnate de Gânduri,
scormonesc Privirile de gheață,
ale Timpului,
care-și sacrifică,
Eternitățile Clipelor,
pentru Depresiile Carismatice,
ale Absurdului Transcendental,
ce vrea să ne umilească,
întreaga Disperare,
cu Greșelile Creației,
Păcatelor Originare,
care ne sacrifică,
Ființa,
prin abatoarele Catedralelor,
de Vise deșarte,
ridicate de Iluziile Vieții și Morții,
pentru proslăvirea Infernului,
Non-Sensurilor Existenței.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.