Ulcioarele patimilor,
stau gata să se verse
peste focul religiilor,
stingând văpaia,
ce era gata să topească,
talazurile simţirii,
pentru a le transforma în plumbul topit,
al armelor gata să sfâşie,
carnea orizonturilor,
care ar mai fi rămas lumii,
în dar de la Dumnezeu.
Scrisori fără adresă,
în care se află scrise destinele noastre,
sunt duse de vânturile veşniciei,
ce bat cu frigul uitării,
pe aleile cimitirelor din sufletele,
care undeva cândva,
s-au născut şi au iubit.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.