Felinare de Vise,
înfruntă Inimile de Vânt,
ale Indiferenței,
ce suflă cu tărie,
printre Zidurile reci,
ale Cuvintelor,
de care ne rezemăm,
Amintirile Viitorului,
tot mai lipsite de puteri,
ce cad una câte una,
troienindu-ne cu gheața Uitării,
Sângele Răsăriturilor,
care s-a stins,
lăsând să intre,
prin venele Gândurilor sale,
Întunericul trist al Singurătății,
Depresiilor Absurdului Carismatic,
prin care ne bântuie,
doar Zilele fără adpost,
ce se încălzesc,
la Speranțele de Ceară,
topite după Moarte,
ale Deșertăciunii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.