Pentru ce n-aș reuși,
să-mi îngrop Fericirea,
pe rândul Deșertăciunilor,
din Cimitirul Iubirilor,
care n-aveau dreptul să moară,
Niciodată?,
însoțind,
Stelele Căzătoare ale Destinelor,
ale căror Scrisori de Priviri,
n-aveau plicuri,
pe care să scrie o adresă,
anume,
cu numele noastre,
de pe strada Împlinirii,
fiind rupte,
în Zorii însângerați,
rătăciți,
prin Rafturile prăfuite ale unor,
Iluzii de Amintiri,
care nu și-au cunoscut,
vreodată,
părinții,
cu nume de Iubire.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.