Roți masive de Zile fără adăpost,
ne învârt Timpul,
până-i amețesc Anii,
tot mai bătrâni,
știrbi și lipsiți de Sens,
ai Iluziilor Vieții și Morții,
în care ne-am înecat,
Amintirile Viitorului,
fiind mai apoi obligați,
să ne încarnăm,
în mocirla pierdută,
din adâncurile Deșertăciunilor,
atâtor Dureri,
pe care doar Cimitirele de Cuvinte,
mai sunt în stare,
să le exprime coerent,
Absurdului.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.