Ziduri de Vorbe Goale,
strivesc Dorințele tot mai abătute,
ale Amintirilor din Viitorul,
ce pare a fi acum,
al Nimănui,
fără Inima de Jar,
a Zâmbetului tău,
pierdut printre labirinturile,
Iluziilor Vieții și Morții,
în care ne-au fost înmormântate Visele,
ce nu au vrut să ne părăsească,
chiar și după ce am căzut,
din brațele Adevărului Absolut,
strivindu-ne de asfaltul Absurdului,
negru și umed,
de atâtea Lacrimi de Cuvinte,
câte s-au lovit de el.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.