Ziduri de Cuvinte,
de care nu avem voie să ne rezemăm,
decât dacă ne urmăm supuși Destinul,
Non-Sensurilor Existenței,
ce ni se înșiră pe Ringul de Dans,
al Morții,
pe care trebuie să o îmbrățișăm,
în locul Iubirii,
ce ne-a fost alungată,
pentru totdeauna,
sub Cerul ce pare a-și fi pierdut stelele,
ale propriului nostru Străin Subconștient,
fiindu-i furate de către Deșertăciune,
în lumea căruia ne este interzis,
să mergem vreodată,
fără a fi însoțiți de Iluziile Vieții și Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.