Tulpini de iluzii ne menţin zilele,
ce vor cădea asemeni unor frunze ruginite,
din calendarul Destinului,
la tălpile Morţii.
Paşi plumbuiţi de zgârcenia Timpului,
se afundă în mocirla,
din care Dumnezeu ne-a clădit trupurile,
pentru a se desfăta,
cu suferinţa, disperarea şi alte greutăţi ale noastre,
cei lipsiţi de uşurarea zborului etern al veşniciei.
Iedera simţurilor,
încă se mai agaţă,
de pereţii mucegăiţi,
ai catedralelor iubirii,
sperând la Viaţa de Apoi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.