Aripi de Speranțe,
ni se deschid,
peste Cerul violet,
al Amintirilor,
Ființei,
înveșmântată în Moartea,
hrănită cu Disperări,
peste care zburăm,
crezând că doar așa,
ne putem ascunde,
de Țărâna Cuvintelor,
în care ni s-a întrupat,
Destinul,
unei Lumi înecată,
în Absurdul,
atâtor Dureri,
care azi se numesc,
Iubiri.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.