Zâmbește-mi Iubire,
să știu că pot să te invit,
la Balul Mascat,
al propriei mele vieți,
furată de către,
Destinul Deșertăciunilor,
acestei Lumi,
pe umerii cărora să dansăm,
ultimul și primul nostru vals,
al Adevărului Absolut,
pe care te rog să mi-l arăți,
în vitrina acelui Cuvânt,
cu nume de Moarte,
datorită căruia,
voi reuși să evadez,
din această Existență,
a Non-Sensurilor.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.