Ceruri vândute pe nimic,
tarabelor Disperării,
fără nici un acoperiș,
în afară de Zilele fără adăpost,
ale cănilor de pustiu,
pe care ni le sorb,
Ploile de Cuvinte,
la porțile dărăpănate,
ale Cimitirelor de Amintiri,
din care Zorii Lacrimilor de rouă,
își mai beau,
Apa Iluziilor Vieții și Morții,
după care mai tânjește încă,
Sângele însetat,
al Apusurilor din noi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.