Urme descântate cu Virgule,
de Sentimente,
tot mai adânci și întunecate,
ce se înfășoară,
la gâturile Cuvintelor,
îmbrățișându-le cu aerul funebru,
al Deșertăciunii,
unde totul se reduce la Nimic,
iar Iubirii,
i se închid porțile Viselor,
pentru totdeauna,
ca să treacă de ele,
doar Absurdul unei Lumi,
ce nu a fost și nu va fi vreodată,
a noastră,
ci numai a Morții,
care ne-a dăruit,
acest Destin.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.