Oare care Oracol al Lacrimilor?,
ne-ar putea spune,
de ce am căzut adânc,
pe tărâmul Durerii,
departe de noi înșine,
unde viscolește trist,
numai cu stele căzătoare,
doar Pustiul Singurătății,
de Cuvinte descompuse,
unde nici Lumina Divină,
a Adevărului Iubirii,
nu mai poate să pătrundă,
pentru a ne reaminti,
de Zâmbetul Răsăritului,
din Privirea prin care,
L-am întâlnit cu adevărat,
pe Dumnezeul nostru,
în toată strălucirea Lui.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.