Orizonturile,
atâtor Gânduri,
abia mai pot fi duse,
de Visele tot mai obosite,
ale Fericirii,
peste Inimile de Gheață,
ale Privirilor indiferente,
de pe străzile Disperării,
unde Iubirile acestei Lumi,
nu-și dau adresele niciodată,
fiindu-le teamă,
să nu se întâlnească,
cu propriile lor Destine,
hărăzite de Iluziile Vieții și Morții,
anume pentru ele.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.