Toate Visele noastre,
au fost dincolo de Timp,
Zei ai Purității de cristal,
din pălmile cărora,
își sorbea Străinul Subconștient,
al Adevărului Absolut,
Pacea,
iar acum toți aceștia,
zac sparți pe asfaltul murdar,
al Gândurilor,
Non-Sensurilor Existenței,
de unde ne zâmbesc,
prin cioburile ce-au mai rămas din ei,
tăindu-ne pe alocuri Disperarea,
Deșertăciunea și Absurdul,
propriei Întrupări,
în Nimicnicia acestei Lumi,
încercând să determine,
Iluziile Vieții și Morții,
să ne elibereze de noi înșine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.