Neînțelesuri rupte,
din calendarele Lacrimilor de Vânt,
ale Zilelor fără adăpost,
din Zodia Norocului bolnav,
în Privirile căruia ne spălam,
Pașii pierduți de noi înșine,
pe străzile fără nume,
ale Speranțelor,
din care Singurătatea,
ne împletea,
Destinul,
tot mai pustiit,
de propriul nostru Sine,
aprins de Apusurile Nimănui,
până când flăcările Dorului,
aveau să-l mistuie definitiv,
din ochii Stelei care ne călăuzea undeva-cândva,
Iubirea.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.