Ferestre deschise de Priviri,
încă mai așteaptă în zadar,
Lumina Divină a Speranțelor,
printre stropii Lacrimilor,
unor Țărmuri de Așteptări,
pustii și triste,
pierdute printre Gândurile,
ale căror catarge frânte de Cuvinte,
ne șterg fără încetare,
strălucirea Viselor,
lăsând în urmă,
doar Zorii vineții,
reci și indiferenți,
ai Compromisurilor,
cu noi înșine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.