Noaptea curge înspre vale,
Piscul aur încă-nalță
Și secundele domoale
Fulguiesc gingașe-n ceață.
Seara-nceată se așterne
Pe ecouri moi de Soare
Se adună doar troiene
De tăceri fără-ntrebare.
Transparențe violete
Bolta încă mai presoară
Noi privim parcă în sete
Așteptând încă o seară.
Ca în liniștea prelinsă
Liniștire să mai vină
Cu o vreme care, ninsă,
Pierde fulgii de lumină.
Culegând din ceruri spasme
Să le-aștearnă-n viorele
Își deschid privirea basme
Să ne-acopere cu stele.
Șezătoarea s-o înceapă
Ca o ie înflorită
Lângă amețita apă
Printre plete de răchită.
Să vedem cu ochi de viață
Plină de înțelepciune
Cum ne vin fără povață
Un miracol și-o minune,
Mări vărsate de pe Lună
Peste doruri ce visează
Și luceferii cum sună
Cu argintul lor din rază.
Să-nțelegi - sfârșit nu este
Dragostea ca să îl vadă
Doar pornești altă poveste
S-o trăiești șeherezadă.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina, Sebastian, andreiionthepoetry vă mulțumesc din tot sufletul pentru cuvintele D-voastră frumoase și sper sincere. Domnul să vă binecuvânteze!
bragagiu (autor)
marți, 28 iulie 2015
Versul ti-este o unealta
Pentru-a inimii pulsare -
Dalta 'nalta ce tresalta
De-a poetului chemare...
Nu stiu de ce, dar cantul ce-l aud cand te citesc ma indeamna la comentarii in versuri.
Iti multumesc!
andreionthepoetry
marți, 28 iulie 2015
Da , sunt de aceeasi parere cu Sebastian ...:) Sensibilitate si gingasie , finete !
Adina Speranta
luni, 27 iulie 2015
Gasesc in poeziile tale o mare slabiciune pentru simtul rafinat al frumosului. felicitari
sebastian
luni, 27 iulie 2015