timpul se revarsă netulburat
pe efemera scenă
artiştii îşi strigă rolurile
mereu tragicomice
călcându-se în picioare
fiecare dorindu-şi un loc în faţă
unii crezându-se mai actori decât alţii
la final se trage cortina
şi vântul stinge reflectoarele
punând în loc de epilog
o linişte apăsătoare
în nemărginita sală cu un singur stal
mereu ocupat de acelaşi spectator
aplauzele sunt mute
vezi mai multe poezii de: george ionita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.