Albatroşii
S-au întors albatroşii la ţărm
zborul să-şi odihnească
Păsările călătoare
S-au întors iarăși la cuiburi
După ce-au zburat pe mare
Și s-au întrecut cu valuri
se scurge zăpada
ca o lacrimă
peste întâiul fir de iarbă răsărit
şi cerul se deschide
la un capăt de pod
un bătrân cu traista goală
scormonește apa
ce se duce la vale
m-am trezit dintr-un somn
fără vise
și am văzut primele lacrimi
pe chipul unei femei
Dumnezeu a făcut omul
și la sfârșit (i)-a pus
două puncte
caută-Mă
timpul se revarsă netulburat
pe efemera scenă
artiştii îşi strigă rolurile
mereu tragicomice
Elegie sau ascultându-l pe Bob Dylan
se scurg secundele în ceas
se cerne viaţa mea
să desenezi o colivie de aur
mare cât timpul
şi să arunci printre gratiile ei
fărâmituri de speranţă
se-adună lângă foc țiganii
și mâinile întind să se-ncălzească
le suflă vântul fustele-nflorate
iar caii pasc nedeshămați