Măi, române, frate dragă,
Ce se întâmplă nu e bine
Trădători de neam și țară
Azi au pus șaua pe tine.
Ți-au băgat zăbala-n gură,
Și din armăsar ce-ai fost
Ce mușcai din toți dușmanii
Ai ajuns un biet cal prost.
Și te plimbă de căpăstru
Unde vor, că ești molâu
Nu mai știi ce-i demnitatea
Ai respect doar pentru frâu.
Nu mai zburzi ca altădată
Ești de nerecunoscut
Priponit stai pe moșie,
Libertatea ți-ai pierdut.
Ai uitat de iarba verde,
Și mănânci doar fân uscat
Nu mai ai vigoare-n tine,
Nu mai scoți un nechezat.
Însă poate, cine știe,
Va veni și vremea-n care
Un viteaz cu drag de țară
Pe tine va sta călare.
Și atunci, trezit la viață,
Tu jăratic vei mânca
Pe dușmanii acestei nații
În picioare-i vei călca.
România va fi mândră
Să te aibă-n herghelie
Și de ale tale fapte
Toate cărțile vor scrie.
Lăudat vei fi de-a pururi,
Mânjii toți te-or admira
Că ești armăsar pur-sânge
Și mândru de țara ta.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.