UNEORI, ÎN VIS…
( ,, O călătorie la capătul nopții’’ )
Uneori visez, că sunt poet și pot să scriu
Despre ceea ce aș fi vrut, poate în altă viață ca să fiu
eu moartea-mi voi zidi-o în ţărână
căci din ţărână suntem noi zidiţi cu toţii
suntem ca fraţi şi-n viaţă şi pe urmă,
cu genii, cu toţi proştii şi netoţii
Cu paravan de ieftine îmbrăcări,
Când stau și-mi văd șemineul zbătându-se in flăcari,
Care-mi distruge, rațiunea si gândirea mi se scurge,
Proprie se bea, cu un pai, din băutura cea mai ieftină, mi se soarbe,
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.