Fratelui Dochim și sorei Vera Cojocaru,
fratelui Vasile și sorei Sveta Guștiuc.
În spicul grâului e frică
Să nu se frângă de pe pai,
Dar când privirile-și ridică
E cel mai fericit pe plai.
Văzând azurul fără margini
Cu versul apei de pe nori
Și-n jur ca sute de catarge
Alți înălțați și roditori.
Și iar, scăpând de vânt, s-apleacă
Îngenunchind ochii-n pământ,
Iar viața-i pare-așa săracă
Când e țintită spre mormânt.
Că-i miezul nopții, că-i amiază
În anotimpul zgomotos
Inima lui îi pendulează
Când înspre sus, când înspre jos.
Îl râd neghinele trufașe
Că nu-i în stare-a sta pe loc
Și cu flori roșii și gingașe
S-arate tuturor un foc.
Iar el, cu modestie multă,
Le-admiră măiestria-n stat
Și predicile lor ascultă
Căci el e-așa neînvățat!
Ci din secvențe guralive
Spicul se clatină ușor
Când cu dureri de substantive
Și când cu verbele de dor.
Nu poate bucurii să strângă
Din țănțoșiri și înălțări
Simțindu-se atât de singur
De-aici și peste depărtări.
Când tremurând se roagă-n șopot,
Când doar oftând din suflet greu
Ca limba stranie de clopot
Ce cheamă-un om la Dumnezeu.
Doar, uneori, parcă îi vine
Un vis albastru și senin:
C-o palmă-n Dragoste-l susține
Cu bogăția lui din sân.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc mult!
bragagiu (autor)
miercuri, 23 martie 2016
Multumesc pentru poezie.. Este superbă !
M Horlaci
miercuri, 16 martie 2016
Minunat si ma bucur ca timpul mi-a permis asta seara sa ma opresc la lectura postarilor recente. Am avut o seara cu adevarat minunata! Multumesc domnule Bragagiu si ofac fara ascunzisuri, cu sinceritate.
stomff
marți, 15 martie 2016
am inteles fr Bragagiu,,va multumesc!
si poezia si comentariile d-stra imi sant de folos!
cu pretuire,
danab
marți, 15 martie 2016
Soră Dana! Poezia e scrisă, dacă nu mă greșesc, în 2012. Am simțit că poate vă este greu(mai bine zis știu că vă este greu) deci am hotărât să ne amintim cine suntem în Viață, de fapt. Nu am făcut nici o aluzie despre piață cu oarecare comentarii(pe care nici nu le-am citit.) Am scris c-așa m-am gândit în clipa aceasta. Domnul să vă binecuvânteze!
bragagiu (autor)
marți, 15 martie 2016
Da! e frumoasa poezia..si multumesc pentru postarea ei..
Mai intai de toate...trebuie sa fii crestin..apoi,poet!
Un singur lucru vreau sa scriu fr Bragagiu..(poate gresesc..nu e nici un bai daca imi atrageti atentia...)
Eu nu am considerat niciodata Viata ca pe o piata..daca cineva,undeva pe aici,m-a atacat dur spunandu-mi ca am adus piata pe site..s-a insealat amarnic..si Dumnezeu il va binecuvanta! Dar daca in supararea mea,scriu ceva care stiu ca nu e bine..sau ca il supar pe Hristos,sterg comentariile..putini au inteles acest lucru..daca gresesc...stiu sa-mi cer iertare,fr Bragagiu..si sant sincera..!!!
Dar..nu asta conteaza..vorba d-stra..supararile sant fleacuri..
Eu va citesc ce postati aici..stiu ca santeti sincer si urati lingusirea...Santeti cam dur...dar..mai bine mai dur si sincer,decat dulce si fatarnic!
va citesc inclusiv comentariile ,de unde stiu ca pot prinde..pot invata ceva...
Va rog sa nu imi luati in nume de rau ceea ce am scris..dar citindu-va comentariul lasat aici,m-a facut sa gandesc ca poate din pricina faptului ca au comentat unii ce au comentat pe la dezbateri..ca raspuns la un comentariu de al meu..de fapt se comenteaza la comentarii si nu la dezbatere...daca omul gaseste un loc unde sa arunce mizeria din suflet...asta e!
Si..e normal sa te superi...Dar supararile, le-am pus pe toate sub Salvarea mea in Hristos..iert,uit si merg mai departe!
chiar daca ma supar..am invatat sa uit repede..sa nu stau in starea aceea,ca mie imi face rau!
Dar citindu-va comentariul,m-am gandit ca din pricina asta ati scris poezia...
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
multumesc!
danab
marți, 15 martie 2016
Frate Mitică, soră Dana! Am găsit poezia asta(demult scrisă) și aș fi dorit s-o citiți și d-voastră. Nu uitați cine suntem noi în primul rând. Poeți-nepoeți, noi suntem creștini! Deci priviți viața nu ca pe piață de unde poți să iei, dar ca pe o cale spre Isus. Asta-i principalul. Poezia e închinată unor frați cu care am trecut, cum se spune, prin ciur și dârmoi. Nu cred ca ei s-o citească vreodată. Dar nu aste e principalul. Principalul e că acești frați mi-s frați de Credință și eu mă mândresc că am așa frați. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Asta mi-e Viața! Poezia... un dar al lui Dumnezeu. Dar - numai dar, nu viață. Și eu mă obijduiesc, și eu mă supăr, dar pe lângă salvarea mea(am fost scos din laț) ce sunt supărările mele? Fleacuri. Domnul să vă binecuvânteze.
bragagiu (autor)
marți, 15 martie 2016