mi-au înflorit ciocuri în tălpi
când treceam muntele durerii
gemeau pietrele de atâta întuneric
și câteva cioturi uscate
întindeau guri hămesite spre mine
de undeva
dintr-o râpă
șarpele mă privea fix
încolăcit pe un măr
sau pe un inel
și era inelat
el sau mărul
treceam dezolat
treceam inelat
prin esența primară
Adina V.
3.08.2018
©Adina V.
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru popas, Alex! :)
Cu drag!
Cu stimă, domnule Emilian!
Adina Speranta (autor)
luni, 12 noiembrie 2018
Poezia imi sugereaza calatoria dureroasa a visului inapoi in timp,pana in ziua ispitirii si caderii primei inocente perechi,la sugestia sarpelui ,folosindu-se de un mar.Dar revenind la realitate,e posibil ca el sa se foloseasca de un inel,simbolul unirii,pentru a-si continua lucrarea inceputa atunci in minunata gradina .FELICITARI ADINA!
SAlecsandru
sâmbătă, 10 noiembrie 2018
Mulțumesc mult, domnule Emilian :)
Mă bucură cuvintee dumneavoastră.
Cu drag!
Adina Speranta (autor)
sâmbătă, 10 noiembrie 2018