În noaptea asta, Doamne, așa-s de plin de Tine,
Că nici măcar eu însumi nu mai încap în mine.
Și-o să rămîn să tremur, (pentru a câta oară?),
Întins pe piatra rece și umedă, de-afară.
Nu-Ți fie teamă, însă: pentru astfel de fapte,
Nu-Ți cer (cum Îți cer alții), nici miere și nici lapte,
Nici, când va fi să fie, un loc în Paradis –
Vreau doar, când scriu, să-mi picuri un strop de har în scris.
vezi mai multe poezii de: Spiridon Popescu