Spovedania tatălui sub patrafirul lumii - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    miercuri, 17 februarie 2016

*amintirea – algebră planetară*


nu te-ai mai împărtășit de mult părinte
din motive obiective nici n-ai prea avea cui răspund ușor amuzată
unui eu ce-mi fluieră meditațiile subversive

ți-aș putea ține loc de duhovnic chiar eu de ai putea
să-ți uiți pentru o clipă atributele
(ba la necesitate chiar să-ți dau canon de vindecare)
controlul maladiv al văzutelor şi nevăzutelor
nu va sparge coaja nici unui mugur aud cum endorfinele pun peliculă
indestructibilă peste geamătul lasciv al subpământului
tu poți să mai întârzii visător pe un fulger albastru
legile tale funcționează perfect
și în caz de urgență sunt și eu pe aici într-o coastă de curcubeu veghez
cum merg lucrurile sprijinită-n toiagul iluminărilor să n-ai grijă
magistral știu cum scoate întunericul din spițe

făr' de risipirea din ochi devin însăși vederea

din stamine polenizez cuvintele fagure inima lucrătoare fonemele
absorb galaxii atârnă la glezna dănțuitoare universuri
altar la toate încheieturile eliberării tată smerit îți construiesc
și arterele mele de-abia îți cuprind veșniciile spovedanii ardente-n viere
clocotesc doruri sorburi de gri curenți subterani și erupții
să te știu să mă număr în oglindiri de mai viu în vibrații amintirile sunt pastila
de orb când abisul aruncă punte pe maluri de mine tu-mi ești
bară de echilibru și pat doar amnezica mare
matematica planetară devine sterilă dacă-şi refuză
expansiunea îmi spun neîncetat necuprinderea nu poate fi feliată atât de subțire
precum pânza de păianjen
oare câte octave are tăcerea unui munte urechea mea a pipăit doar câteva
înainte de a-i țâșni izvoarele
inevitabil sorb din măreție chiar de gura-i plină de glod și-atâtea fermentații
de astre ce dulce curge pământul prin mine
condimentat cu nove zglobii și tu îmi numeri păcatele
ca pe mătănii
unde-s eu când tu mă continui în toate

însetările îneacă maree de cer și-n fântânile pietrei coboară

rugăciunea ești tu
când aud incantația oglinzile devin inutile
spovedania ta mă spală de umbre
luminii
i se topesc obloanele

eu făr' de-amintiri – locuirea perfectă



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc Miri de vibrație! Cu drag
Gerra Orivera (autor)
luni, 22 februarie 2016


Complexă și minunată, dragă Gerra !
mirimirela
miercuri, 17 februarie 2016


Hihihihi....balan ști deja că nici atingerile de viață nici forma în care îmi pun revelațiile nu prea urmează căile consacrate!......
Mulțumesc de curaj! Cu drag
Gerra Orivera (autor)
miercuri, 17 februarie 2016


Adanc mesajul tau, intr-o forma poetica inedita
balan
miercuri, 17 februarie 2016