De milenii spală malul
Apa mării înspumată
Și se urcă- n ceruri valul
Liber, cum n- a fost vreodată.
Dar îl trage infinitul
Din adâncurile oarbe,
Nu mai e liber arbitrul
Și în mare se absoarbe.
Contopit cu chintesența
Zămislește- o broderie,
Se sfârșește existența
Valului ce vrea să- învie.
Spuma mării însorită
Luminează pe nisipul
Ce păstrează și sărută
Urma omului când timpul
Strânge-n brațe-a sa iubită,
Marea...Și se naște valul!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.