Nu pierde timpul
sunt scurte diminețile
uneori se face atât de repede amiază
încât uităm răsăriturile
și parcă dintotdeauna a fost două după-amiaza.
Simt că soarele a îmbătrânit puțin
cafeaua o bem azi în căni mici
fără zahar fără povesti și rece
că prea de multe ori am uitat de ea
și de noi.
Afară toamna ne prinde din urmă
cu mâini grăbite, lungi, de lemn
și din ce în ce mai grele ni-s de dus
căruntele frunze
Tu spune-mi ce vreau să aud
nu lăsa cuvintele atârnate de clipe
nici tăcerea să se amestece cu aerul
și să o respirăm
că apoi uităm să vorbim
și să ne iubim.
Nisipul curge fără oprire
dintr-o dată se face seară
și frig
și nu ne rămâne decât
să aruncăm cu amintiri în singurătăți
până când ni se face prea somn
ca să ne putem privi.
Tu dragul meu nu lăsa să se facă noapte
Tu dragul meu nu lăsa să se facă târziu
spune-mi ce vreau să aud
înainte să uit că există viață
deasupra pământului.
vezi mai multe poezii de: gabrielaa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.