STĂRI INTERMEDIARE
La început am fost aer
Şi umpleam nesfârşitele spaţii
Dintre Pământ şi stele
Cu zefir.
Apoi am fost lumină
Şi am coborât în genuni fără margini
Să ucid întunericul.
Ceva mai târziu am fost şi pasăre
Şi am zburat de la un capăt la altul al zării,
Peste oceane fără de număr.
Apoi, m-am transformat în ploaie,
Numai ca să mă odihnesc
La rădăcina spicelor de grâu, în umbra florilor.
La o margine de câmpie
Am fost izvor
Şi m-au sorbit cu sete
Drumeţul şi secerătorul.
Am fost şi sus, pe steiuri cenuşii de munte,
Pe vremea când eram căprioară,
Şi ochii mi s-au umplut
Cu nesfârşitele mări de verde
Dar şi cu lacrimile lui Labis.
Şi după ce am fost
Aer
Şi lumină
Şi pasăre
Şi ploaie
Şi izvor
Şi căprioară,
Am fost copil.
Am clădit castele colorate din cuburi
Ori din vise ce au durat o vreme.
Acum, sunt tot pentru o vreme
OM!
Iar tu eşti OM odată cu mine.
La marginea timpului
Voi fi iarăşi
Aer sau pasăre,
Sau izvor.
Dar până atunci
Pot să iubesc
OMULE de lângă mine!
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
imi place mult poezia ta, fiecare vers, fiecare clipa e cladita sa dureze aici cel putin in sufletul meu...
ioana
marți, 24 martie 2015
Imi place cum scrii, simplu si profund.
mirela
marți, 24 martie 2015
Foarte frumoasa aceasta poezie.
Fiecare stare intermediara are si o descriere .
M-a incantat poezia ta , felicitari.
Adina Speranta
marți, 24 martie 2015
Frumoasa, povestea vietii transpusă poetic intr-un vis.
ALapis
marți, 24 martie 2015