plin de uimire
privea
perfecțiunea femeii
gândurile se loveau
de o pietate necunoscută până acum
renegată cu un fel de ură involuntară
se ascundea
în tremurul degetelor
o teamă ciudată
sau poate o emoție
privirile pipăiau cu sfială
formele voluptoase
alunecau pe coapsele arcuite
zăbovind îndelung pe gleznele fine
un freamăt surd răzbătea din ființa lui
inocența aceasta nativă a contemplării
îl domina pentru prima oară
redefinindu-l ca descendent al universului
rătăcit până acum într-un colaps afectiv
sentimentele își întindeau brațele
prin cavernele osoase
prin venele moi
sfâșiind tot în trecerea lor
nebună de acaparare
femeia zâmbea
Adina V.
16.12.2017
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:)
Adina Speranta (autor)
vineri, 02 aprilie 2021
@av
:)
tnp
narcispurice
marți, 09 februarie 2021