Strivit-am clipele de aşteptare
Pe ochii ei pierduţi prin depărtări,
Ş-a sinucis o nuntă-n revoltare
Iar eu zâmbeam şi-mi fabricam iertări.
Când visul ei hrănit cu amintirea
(Din noaptea jurăminţilor fiebinţi)
S-a stins uşor, nu i-a ucis iubirea,
Dar i-a aprins durere-n suferinţi.
Hoinar nestăpânit atins de farmec
Am fost robit de-alt murmur în descânt,
Acum din nou iubirea i-o adulmec...
Deşi visez nu pot s-o mai încânt.
S-anlănţuit în temniţa tristeţii
De unde nu mai poate evada,
Tăiat-am fiarele şi-am spart pereţii
Dar nu o pot clinti sau invada.
O fee s-a uscat însingurată
Trădată de sărutul efemer,
De vis pierdut şi de alean furată
S-a întrupat în steaua de pe cer.
Iar eu privesc cum steaua cade-n mare
Arzând de dor şi vis neîmplinit,
Aş vrea s-o prind şi să-i ofer o floare
Dar nu mă vrea cu ea în infinit.
05.01.2019
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.