Lucea pe-a nopții cingătoare,
Ca-ntr-un adânc de catifea,
Un licurici țepos, o stea,
Cu flăcări de mărgăritare.
S-a stins subit în întuneric,
Mănunchi de umbre, solitar,
Ce încrestează un pătrar
Pe chipul lunii, alb și sferic.
O fi suflat în ea cu sete
Un înger mut și somnoros...
În așternutul lui noros,
C-un somn adânc să se desfete.
S-o fi aprins pe noi meleaguri,
Unde luceferi înfloresc
Pe-oglinda lacului ceresc,
Cununi de nuferi în șiraguri.
O fi căzut din cer azi-noapte,
Pe tobogan de funigei
Și a lăsat copacii grei,
Cu focul strâns în mere coapte.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc mult, doamnă! Știți cum este ca dintr-o zi obișnuită să se ivească una formidabilă? Așa. Comentariul dumneavoastră este o surpriză foarte plăcută.
Manuela Munteanu (autor)
duminică, 17 septembrie 2023
Stimată doamnă, te citesc de la prima postare pe acest sait. Poezia dumitale este o încântare ! Mulțumesc și multe felicitări !
Cu drag,
mirimirela
vineri, 15 septembrie 2023