Și la nunta mea
A căzut o stea
Miorița
Steaua mea ascunsă-n ceață
Tremuri nu știu unde-anume
C-o să cazi să-mi spui că viață
Nu mai am pe astă lume.
Să-mi vestești că vremea care
Mi-a fost dată se termină
Și e timpul de-nălțare
Cu zburarea în Lumină.
Va fi greu să cad grămadă
Pe covor de frunze moarte,
Lumânările să-mi ardă
Ca și stihuiri de carte.
Însă mama-n lumea asta
N-a căta cărări pierdute,
Poate-a blestema nevasta
Nedreptățile făcute.
Doar în geamăt de tilingă
Vântul serilor va trece
Și-a porni Luna să plângă
Cu obrazul ei cel rece.
Și te va mustra că iată
Te-ai grăbit cu vestea cruntă
Ca să-mi pui cununa-n pleată
Pregătindu-mă de nuntă.
Dar atunci voi înțelege
Glas de păsări și de ape
Cum e să pășesc din lege
Dragostea să mă adape.
Viețuind o melodie
Mărginiri ce nu cunoaște
Toate stelele să-mi fie
Lăcrimioarele din Paște.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos pentru cuvintele d-voasrtre calde.
bragagiu (autor)
vineri, 08 aprilie 2016
O deosebita sensibilitate se desprinde din versurile tale
oana
joi, 31 martie 2016
"Toate stelele să-mi fie
Lăcrimioarele din Paște"...
frumos..frumoase versuri..de fapt nici nu mai stiu ce sa scriu..doar ca am citit cu incantare..asa ca de fiecare data,versurile d-stra..
fiti binecuvantat,fr Bragagiu..
cu pretuire,
danab
miercuri, 30 martie 2016
Îmi place în mod deosebit cum ai pus în evidenţă liniştea în versurile din finalul poeziei.
Sava.M
miercuri, 30 martie 2016