Aș vrea să știu, grozav aș vrea să știu
înfățișarea lui adevărată!
Să-l simt cum se ridică dintr-o dată
și populează ochiul meu pustiu.
Va fi o arătare închegată
sau doar un abur vag și străveziu?
Oare și-n somnul lui este târziu?
Eu îl veghez, ori viața mi-e vegheată?
Grozav aș vrea să știu. Deși pleoapa
nu va mai bate-a doua oară apa
așa cum a bătut-o când s-a-nchis.
Și totuși - ce teribilă-ncercare:
să văd pe dinafară ochiu-n care
mă desfășor, o clipă, ca un vis...
Din ciclul "Seminția lui Laokoon", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş