ca pe-o mereu sporită pompă a
mizeriei
privesc obiectele -
aceste cântece de lebădă
ale materiei
le văd
și deplângându-le
mă derobez
și pentru ce mi-aș sparge
creierii?
asemeni timpului obez
mă tolănesc pe-o rână
ascult mai bine greierii:
transplant
de ornice-ale freneziei
în țărână
Din vol. "Interiorul unui poem", Editura Cartea Românească, 1990
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.