Azi-noapte, au trecut pe lângă moară
doi tineri, către mare, prin porumb.
Unul fugea de dragoste - să moară,
al doilea, ucigaș, fugea de plumb.
Aceleași lănci din lună, verticale,
i-au tatuat pe umeri cu fiori;
același vânt i-a-ntâmpinat în cale;
același val i-a prins de subțiori.
Acuma, iată-i: legănați de apă
și parcă vii - în fluxul ca de tuș...
Se chinuie-n timpanul lor să-ncapă
același țipăt alb de pescăruș.
Din ciclul "Versuri din exil", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.