Când nu doresc primăverile să fie văzute,
ne trimit cântătorii cu aripi de ceață.
Noi ne holbăm până-n străfuduri de zare,
ne uimim de cât de frumoasă e ceața
și primăvara cea nevăzută,
cu alaiul ei de cântători invizibili.
Ne-om topi și noi de-atâta strălucire
invizibilă,
cât ne este dată,
cât ne este luată,
cât păstrată la purtător.
Cum care purtător?
Ceața.
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.