Rece și crud - ca Vechiul Testament.
Un iureș mut de cremene-nglodată.
Nimic în viață, totul e absent,
parcă nimica n-a fost viu vreodată.
Piatră proptește piatră: se lipesc,
sute și mii, una de alta-ntr-una,
se-nghesuie, se-mping, se opintesc,
dar la o parte nu se dă niciuna:
se cațără în sus sorbind lumina,
se prind de timp cu gheare, cu cârcei,
ah! fiecare pentru rădăcina
ce zace-n humă, pentru mortul ei.
Ei stau adânci: în straturi, în tărână,
întinși, sculați sau tolăniți pe-o rână.
La ceas incert se țese-o ploaie sură
lingând lunatic lespezile reci.
Schelete, pietre parcă mișcă-n bură,
își schimbă cuibul lor de lilieci
în lutul reavăn ce, sătul de apă,
le-nghite-avid, precum un esofag
pe care, plin de râvnă, îl îndoapă
un deget bont, cu tot ce i-a fost drag.
Din ciclul "Alter ego", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.