Una și singură,
pulsar
între Alfa și Omega,
lauda locuiește în cerul gurii.
Acolo -
fîlfîit în locul păsării,
cuvîntul PASĂRE se ouă în cer.
Acolo -
suferind în locul inimii,
cuvîntul INIMĂ nu obosește.
Acolo -
durînd în locul iubirii,
cuvântul IUBIRE se-mparte la castori.
Din exil,
Ioan-fără-Limbă
- prințul cu sabia-n teacă -
ne-a trimis veste.
Să așezăm zale ori cîlți
între noi
și tăișul lucrurilor.
Să întemeiem
în alb
Împărăția Cuvintelor.
1972
Din vol. "Alfabet poetic"
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş